stop crying your heart out

living in the shadow of a great person is an honour.

living in the shadow of a lame-life is a disgrace.

having nothing to say.

having to obey orders.

much like the slaves in the 1800's.

it's a crying shame.

just do something about it. it's not like the end of the world if you step up for yourself and speak you freakin mind. but that is only up to you after all.

after all, who am i to judge what's a persons likings right?

even so, being psychologically tortured couldn't be the most pleasant way of spending you days could it?
even for a masochist.

stop eloping to you world, the one you are aware it doesn't exist. that's only useful when you already have a certain amount of life.

when you have none, you must create it.

be your own GOD!

my name is Jane. is it?

right!

so how 'cool' is it to be james bond?

working for the MI-6...being so smart, hot and well...so chuck norris wannabe?

probably every guy wants to be him, every girl wants to shag him!

nice.

now then, how many of you now about the MI-5? ey?

not many i reckon.

don't look into it...(shait, maybe they're watching me right now and they'll be thinking i'm some kind of a threat to their national security....well, you spooks, i am NOT stop worrying, ain't gonna bomb no brit - shit, i've said the b word- key, i'm going paranoid).

i'm not trying to talk about how great it is to be a spy.

i'm talking about how so not great it is.

how many of you would like to have a secret identity?

how many of you would like to have a secret life?

in this case, you'll be many, and i'm counting as one of you.

but would you like to do it forever?

you would like to do this for a living?
doubt it.

because, living these lies will eventually get to you.

will eventually destroy you.

you forget how it is to live in the real world.

you forget how to have a real relantionship.

you have no privacy.

and isn't this exactly what we all want?
to have a private, intimate life?
to be safe?
you'd think that working for such a particular branch of the government will give you safety.

it won't.

...

that's it.

i'm done.

i'm done kicking james bond's ass.

i rest my case.

...

and i'm not talking just about 5 or 6, CIA included (don't know about the Mossad haha), but i've chosen the brits cause i have a crush for them (so see, spooks, i'm not against you - apart from the fact you wreck peoples lives, oh well)

e se domani

she woke up one morning, and when she looked next to her, he wasn't there. she sighed. of course he wasn't! what did she expect? they barely knew each other. she behave like a complete ass. she was desperate to keep him next to her. and of course he realised that. of course he couldn't take it!...why would he? he was rich, famous, good-looking, the opposite of her. the only thing she had was her ignorance. her ignorance towards everything 'glamour'. for fucks sake, she didn't even recognise him when they met!
so why did she hope so much? did she really love him that much?
christ, she should really stop thinking about it!
she will go on just like before.
she got up and she was on her way to the bathroom, when she heard noises from the kitchen. she got scared...but still, she went there to see.
and there he was! making breakfast. so simple, so easy. she was shocked.
he turned to her and smiled. the most beautiful smile she had ever seen.
he came to her with a cup of coffee and kissed her. she looked at him, as if she had just fallen in love with him...
after some years, he confessed that her 'ignorance' was the thing that dragged him nearer. that and the song.
love in the key of c.

these cliche-like stories, aren't really that much of a cliche. they are as real as breathing. and one day, maybe you'll be lucky, and find them in your life.

you say you're gonna stab me in my sleep, but you don't.really??

n-o mai suport!
jur k daca nu se opreste, o sa fie or eu or ea.
glont, pilula, perna, apa, bata
nu conteaza
sfaristul e aproape.

definition of prodigal

maine-poimaine ma vezi six feet under.
imi iau papa de la blog...it's overrated...
feisbuc's the shit...
but...
you're all WANKERS...
and i would be one too if i had something to wank off...
jaysus...isn't it the most boring thing eva?

The Lovely Bones

'My name is Salmon, like the fish. First name, Susie. I was fourteen years old when I was murdered on December 6th, 1973'

astea sunt primele replici din ultimul film al aclamatului regizor Peter Jackson. Bazat pe cartea lui Alice Sebold, filmul spune povestea unei fete de 14 ani dintr-o suburbie a Pennsylvaniei, ucisa de un vecin. Ea povesteste din Purgatoriu, aratand vietile oamenilor din jur si cum sunt schimbati in incercarea de a-i gasi corpul.

filmul asta iti va schimba viata. suna corny si clicheic dar asta e adevarul. iti va schimba viziunea asupra vietii. te va invata sa apreciezi si sa iubesti viata.
Saoirse Ronan (Atonement) e geniala. o joaca atat de bine pe Susie incat te aduce in pragul disperarii si nu te mai poti abtine si izbucnesti in plans.
in rolul parintilor, Rachel Weisz si Mark Wahlberg, sunt atat de 'into the thing' incat ai impresia ca ei chair si-au pierdut copilul, si iar nu te mai poti abtine si izbucnesti in plans.
criminalul, Stanley Tucci se 'afirma' in sfarsit. dupa o perioada destul de lunga in care n-a jucat decat comerciale (nu mai putin ejoyable si simpatice), vine intr-un rol pe care-l joaca atat de bine incat te face sa-l urasti cu adevarat.
Susan Sarandon, in rolul bunicii rebele care bea non-stop si adoarme cu tigara aprinsa, e sublima ca de obicei.punct.
iar efectele vizuale pentru care e atat de faimos jackson nu se dezmint nici de data asta.


un film despre un prim sarut pierdut. un film despre dragostea in toate formele ei. un film despre viata, nu despre moarte.

l'ombre de ton chien

Ne me quitte pas
Il faut oublier
Tout peut s'oublier
Qui s'enfuit déjà
Oublier le temps
Des malentendus
Et le temps perdu
A savoir comment
Oublier ces heures
Qui tuaient parfois
A coups de pourquoi
Le cœur du bonheur
Ne me quitte

Moi je t'offrirai
Des perles de pluie
Venues de pays
Où il ne pleut pas
Je creuserai la terre
Jusqu'après ma mort
Pour couvrir ton corps
D'or et de lumière
Je ferai un domaine
Où l'amour sera roi
Où l'amour sera loi
Où tu seras reine
Ne me quitte pas

Ne me quitte pas
Je t'inventerai
Des mots insensés
Que tu comprendras
Je te parlerai
De ces amants-là
Qui ont vu deux fois
Leurs cœurs s'embraser
Je te raconterai
L'histoire de ce roi
Mort de n'avoir pas
Pu te rencontrer
Ne me quitte pas

On a vu souvent
Rejaillir le feu
De l'ancien volcan
Qu'on croyait trop vieux
Il est paraît-il
Des terres brûlées
Donnant plus de blé
Qu'un meilleur avril
Et quand vient le soir
Pour qu'un ciel flamboie
Le rouge et le noir
Ne s'épousent-ils pas
Ne me quitte pas

Ne me quitte pas
Je n'vais plus pleurer
Je n'vais plus parler
Je me cacherai là
A te regarder
Danser et sourire
Et à t'écouter
Chanter et puis rire
Laisse-moi devenir
L'ombre de ton ombre
L'ombre de ta main
L'ombre de ton chien
Ne me quitte pas

cele 3 variante ce merita ascultate:
Jacques Brel
Mirelle Matthieu
In-Grid

si bonus, Stephane Lambiel - Ice All Stars 2009

the beat of the drum

este surprinzator cat de repede obosesc...
mi-am promis k anu asta nu voi pune gura pe cafea inainte de plecatu la scoala...
imi tin promisiunea dar asta inseamna sa fiu zombie...
o leguma pe 2 picioare...
invatat pentru scoala=note, invatat pentru BAC=yuck, invatat pt admiterea nr1=wtv, invatat pt admiterea nr2=incitant dar sinucigas de greu.
iar pt admiterea nr2 sunt si vesti bune si vesti rele...
nu las vestile rele sa ma demoralizeze si imi continui munca...scenarii iar scenarii, filme, comentari, poze, creat filme...
si pana in toamna va trebui sa fiu o adevarata enciclopedie....etc etc etc...

si daca inainte mai ziceam 'noroc cu x muzica nou descoperita', acuma nici muzica n-o mai pot asculta fara sa ma gandesc cum s-ar potirivi x melodie in film...despre ce ar putea fi filmu?...etc etc etc....
cartea pe care o citesc momentan, Septembrie de Rosamunde Pilcher imi creeaza niste dureri de cap ce n-ar trebui sa existe. si asta doar pentru ca in timp ce citesc imi imaginez ecranizarea...*sighs*...

astept cu infrigurare meschina vacanta intersemestriala....ca sa ma pun la punct cu toate filmele adunate si nevazute...

Mina, 30 Seconds to Mars, Mumfold & Sons, Placebo, the Runaways, Jazzamor, Ben Harper (vechi si noi)
Morning Yearning - videoclip regizat de Heath Ledger
The Summit - geniala idee 30 Seconds To Mars
Hero - cu Jet Li....absolut superb...

check

trecut traseu. check
ridicat permis. check
condus pe ninsoare. check
shopping de craciun. check
shopping de rev. check
hmmm.
impodobit brad pe colinde de sinatra....to be continued

ode iubirii utopice

multi incearca s-o gaseasca.

multi alearga in cerc dupa ea.

multi se aleg cu nimic.

....

putini o gasesc.

....

si mai putini sunt cei care reusesc s-o ilustreze.

.da.

iubirea utopica.

iubirea ideala.

dragostea aia imposibila.

de neatins.

....

insa exista doi oameni care au reusit, in metode diferite, s-o transpuna pe ecran.

sa spuna o poveste de dragoste in imagini.

Kar Wai Wong si Craig Gillespie.

...
Wong a facut un film epic: 2046

filmul lui e epic prin povestea in sine: el era scriitor. credea ca scrie despre viitor, dar de fapt scria despre trecut. in acest roman, un tren misterios pleaca spre 2046 din cand in cand. toti cei care mergau acolo aveau aceeasi intentie...sa-si retraiasca amintirile. se spune ca in 2046 nimic nu se schimba niciodata. nimeni nu stie insa daca e adevarat pentru ca nimeni nu s-a mai intors vreodata. cu exceptia unuia. el a fost acolo. el a vrut sa plece. el a vrut sa schimbe.

cu o distributie feminina de mare exceptie (Ziyi Zhang, Li Gong - Memoriile unei gheise, Faye Wong -Hero)...Wong imortalizeaza perfectiunea frumusetii...faptul ca actorii principali au lucrat impreuna si in alte filme (Hero) confera filmului acea atmosfera de intimitate de care are nevoie.

Wong stie cum sa filmeze. Cadrele lui sunt simple dar frumoase....totul este in perfecta armonie. Si chiar daca acest du-te-vino intre trecut prezent si viitor poate fi uneori de neinteles, este hipnotizant tocmai din cauza acestui aspect.

...sunt unele filme carora nici cele mai detaliate recenzii nu le pot face dreptate, pana nu le vezi.

asa se intampla cu 2046, care te transporta cu adevarat intr-un timp ce e totusi atemporal.
...

'all memories are traces of tears'

'love is all about timing. it's no good meeting the right person too soon or too late.'

Gillespie a facut in 2007 un film pe care majoritatea il considera comedie: Lars and the Real Girl.

nu neg faptul ca pe tot parcursul filmului razi cu lacrimi, si nu te poti opri din exclamatii de genul 'fantastic', 'incredibil' etc. chiar si posterul te duce cu gandul la o comedie.

insa rasul ala vine din alta parte.

povestea e cat se poate de verosimila: Lars e un tanar mai mult decat timid, care intr-un final o aduce acasa la fratele sau si sotia acestuia pe femeia visurilor lui. singura problema e ca fata nu e adevarata- e o sex-doll pe care Lars a comandat-o de pe Internet. Cumnata e ingrijorata pentru el, fratisu il crede dement, dar pana la urma tot orasul ii va canta in struna, pentru a-l sprijini pe acest baiat de treaba pe care toti il iubesc.

despre ce este vorba? despre ce face un om cand devine atat de singur incat nici nu mai poate sa imbratiseze o persoana? despre ce e in stare un om sa faca pentru dragoste.

filmul este de fapt o drama cu d mare.

ce conteaza ca razi?

de fapt e un fel de a plange.

Ryan Gosling in rolul principal (da stiu, tipu dupa care toate fetele suspina de cand cu The Notebook) face un rol de zile mari. e poate unul dintre cele mai bune ale sale (si mai e poate si Half Nelson)...dar nici nu-ti trebuie mult timp de gandire ca sa-ti dai seama ca tipu e bun. Stay sau Fracture pot confirma. revenind. omul asta chiar e Lars...il joaca atat de bine incat te uiti la el si ramai mut.

Emily Mortimer in rolul cumnatei e din nou cat se poate de geniala...

'Lars asked us not to wear black today. He did so to remind us that this is no ordinary funeral. We are here to celebrate Bianca's extraordinary life. From her wheelchair, Bianca reached out and touched us all, in ways we could never have imagined. She was a teacher. She was a lesson in courage. And Bianca loved us all. Especially Lars. Especially him.'

base te vede

campania lu Base ma sperie.
ma sperie in sensul ca ochiul atotvazator al presedintelui ma face sa ma gandesc la Sauron...
il mai tineti minte pe Sauron care baga spaima-n Frodo?...
ma cam simt ca Frodo...am si eu o misiune...sa votez pe cine cred eu ca este suficient de apt pentru a ma reprezenta...
si-atunci ce ne facem cu Big Brother asta?
daca dansul crede ca prin faptul ca imi arata mie cat de umflati ii sunt ochii de la atata grija ce are el pentru mine (ca iti dai seama ca nu doarme noaptea cu gandul la mine si bacul meu), eu ma duc frumusel la vot si pun stampila pe Base....sa mai puna o perna sub capsor...
cu Oprescu sa votez?
cu domnul doctor care a fost de nush cate ori la Paris si il doare fix in biletul de avion de sistemul sanitar de pe la noi? pe el sa-l votez?...de ce? ca sa-si bage picioarele si mai adanc in suferintele bolnavilor?....
.....
si tot asa putem continua, gasind cate ceva la fiecare candidat pana cand nu mai ramane nimeni si atunci vine potrivita intrebare: io cu cine votez??

Lirismodernitate

spun de la inceput ca drepturile urmatorului post nu-mi apartin mie ci lui Cata, caruia ii fac reclama....(pentru ca merita). bun, sa-ncepem:

O iubire ce nu transcede realitatea este doar fanfaronada unui spirit plictisit. Niciunde nu a existat indragostit lucid sau amor calculat. Niciunde speranta nu roade mai aprig nervii umani, nicicand durerea nimicului extrapolat nu doare mai tare. Descopera bezmetice lanturi gravitand in jurul inimii, funii ce nu se pot strange decat prin forta unei magii care nu cunoaste canon stiintific sau religios.

Urgie argotica ce absorbi intre picioare trairi si istorii, in care tarus sa te-nfig intai? {ustiul crunt al unei lumi ce-a uitat sa-si franga moartea te-nabusa, cititorule. Uitat-ai oare ca epoca Pandorei ascunde legenda Elenei? Priveste-te si canta-ti lacrima, apoi intreaba-te pe cine poti plange. Prin ceata miopiei mele zaresc siluete intunecate, reliefate prin solitudinea partenerului de pas. Mi-aduc aminte: sentimentele nu se vad, nu se fabrica, nu se pun la pastrare. Sentimentul nu este obiect de cercetare, nici motiv de blasfemie. Sentimentul joaca efemerul dans al antimateriei. Acompaniaza-l cu muzica destinului tau, dar nu-l judeca din priviri. Nu-l vinde pe tarabe putrezite, laudandu-l prin scarbavnice clisee. Rapeste-l pentru tine, pentru voi. incuie-l sub drugi titanici. Salveaza-te, salveaza-ne.

Pas cu pas m-afunde intre clopote amare. tac toate, ascultandu-se in sine. Sunt statui de simturi uitate. Vibreaza moartea-n toate si galgaie Styxul pe beton. Ma uimeste: le place-asa...

(ne)renuntare

renunt!
la mandrie si orgoliu.
la superficialitate.
renunt la tot ce e rau.
renunt si la voi.
renunt la viata fara sens.
renunt la viata fara sentiment.
renunt la cuvintele goale, fara miez.
...
renunt!
nu inseamna ca ma dau batuta.
nu renunt la iubire.
nu renunt la fericire.
nu renunt la sunet.
nu renunt la povesti.
nu renunt la altruism.
nu renunt la bas.
...
el ma invata sa fiu perfecta pentru mine insami.
ma iubeste asa cum sunt.
asa am ajuns sa ma iubesc pe mine insami.

red strings

sunt intr-un cocon...

cel al lui bjork...

si cel al lui lagerfeld...

...

who would've known that a boy like him...

...
(punctele mele de suspensie n-au nicio legatura cu agonia absurda a lui bacovia)

...

nu mai scriu nimic

...

imi pun toate simturile in alerta

ieri

a fost 6 octombrie...
cu aceasta ocazie (fantastic choice of words)...la multi ani nou muserilor.
necunoscatorii: bite me...
6.10.2007....MUSE in concert la buca...
parca a fost chiar ieri concertu...
:D
good old times...
good old memories...
....
Alice In Chains

ce n-am avut si ce-am pierdut

am pierdut legatura cu mine insami...
pur si simplu.
cum bine zicea cineva ratacit printre cuvinte: 'am trecut pe langa un templu budist unde niste calugari faceau incantatii si n-am simtit nimic. n-am simtit absolut nimic.'
ei bine io n-am dat de temple budiste, insa sentimentele pe care le aveam atunci cand ma uitam la anumite lucruri nu mai sunt. pur si simplu am intrat intr-o stare de numbness total.
ceea ce e grozav daca stai sa te gandesti.
nu mai simti ura, furia, tristetea, angoasa...tot ce era negativ.
dar cum ramane cu fericirea si iubirea? cu implinirea sufletului atunci cand admiri un amurg perfect rosiatic de toamna?
avem o viata atat frumoasa. timpul este atat de scurt. mintea ne este mult prea materialista.
iar sufletul este victima mintii.
.....
recomand Elegy de Isabel Coixet pentru sufletele ce-au declarat razboi mintii.

'I Belong To You'

am fost si sunt mai rau ca o leguma...
a vegeta este noul trend...
cel putin la mine...
m-a luat raceala...
si n-am kef de nimic...
fuse bine pana acum...
k stateam toata ziua cu benoclu in pece.
da acuma a inceput scoala...
super nu?
'chinul' clasei a 12a...
sculatul la inumana ora de 6...
eh...
ne calmam
...
E.S Posthumus...intreaga discografie...(prea deifici ca sa comentez)
MUSE - The Resistance...
ceea ce imi ajunge sa trec anu cu toti creierii la un loc...
oamenii astia (de la MUSE)...sunt parca din ce in ce mai geniali...
placuta surpriza sa gasesc o referenta muzicala intr-una din melodii la Saint-Saens (Samson si Dalila)...
couldn't get better...
...
oh it just did...
they have a symphony...
:X

lumini, camere, blesteme!

ma simt probabil la fel cum s-a simtit orice artist de la inceputul lumii atunci cand si-a dat seama ca tocmai e pe cale sa-si finiseze prima lucrare....oricare ar fi ea....ca fiind Zeus in persoana!
minunatul mini-documentar.
si ma simt fantastic pentru ca am reusit sa fac ceva...
filmat cu o camera foto Sony de buzunar, nu ma asteptam sa-mi reuseasca scurt-metrajele lu Porumboiu, dar pentru docu' asta e chiar foarte bun.
am filmat in mare parte tot ce era nevoie in nici o ora...
haha.
despre cum e viata unui 'copil' corist la ONB in seara unei premiere...
.....
post-productia va incepe in weekend...
.....
doamne abia astept sa-l vad gata!!!!!!

aplauze de culisa

asta seara vine Base sa ma vada.
la premiera lu Oedipe da nu conteaza.
cu parere de rau il anunt ca se va plictisi mai rau decat politicienii la munca.
securitate maxima.
'nu intra nimeni, nu iese nimeni'. asa am fost informati.
cam paradoxal daca stai sa te gandesti.
oricum noi artisti ne chinuim degeaba.
dupa ce ca Enescu e plicticos el de la mama natura, pentru ca e greu de inteles si urmarit, mai avem si o regie absolut nemaipomenit de inexpresiva.
noroc ca nu mai avem decat 2 reprezentatii....
mi-a parut bine sa va cunosc...
la reveredere.

can't tell if the thoughts mean anything

n-am sa scriu niciodata ceva cu adevarat interesant asa ca nu ma mai chinui...

si incercarea de a scrie un scenariu 'a la Hitchock' a esuat relativ lamentabil.

nu-mi ies de cat scurtele si 'infantilele' scenarii pe videoclip...

....

ma aflu in aceea 'state of mind' in care ascult aceeasi melodie pe repeat...

The Double by We Fell To Earth...

....

sentimentul unei vulnerabilitati inexistente...

....

credeti-ma 'puncte puncte' astea spun atat de multe...