vineri, 18 decembrie 2009

check

trecut traseu. check
ridicat permis. check
condus pe ninsoare. check
shopping de craciun. check
shopping de rev. check
hmmm.
impodobit brad pe colinde de sinatra....to be continued

miercuri, 2 decembrie 2009

ode iubirii utopice

multi incearca s-o gaseasca.
multi alearga in cerc dupa ea.
multi se aleg cu nimic.
....
putini o gasesc.
....
si mai putini sunt cei care reusesc s-o ilustreze.
.da.
iubirea utopica.
iubirea ideala.
dragostea aia imposibila.
de neatins.
....
insa exista doi oameni care au reusit, in metode diferite, s-o transpuna pe ecran.
sa spuna o poveste de dragoste in imagini.
Kar Wai Wong si Craig Gillespie.
...
Wong a facut un film epic: 2046
filmul lui e epic prin povestea in sine: el era scriitor. credea ca scrie despre viitor, dar de fapt scria despre trecut. in acest roman, un tren misterios pleaca spre 2046 din cand in cand. toti cei care mergau acolo aveau aceeasi intentie...sa-si retraiasca amintirile. se spune ca in 2046 nimic nu se schimba niciodata. nimeni nu stie insa daca e adevarat pentru ca nimeni nu s-a mai intors vreodata. cu exceptia unuia. el a fost acolo. el a vrut sa plece. el a vrut sa schimbe.

cu o distributie feminina de mare exceptie (Ziyi Zhang, Li Gong - Memoriile unei gheise, Faye Wong -Hero)...Wong imortalizeaza perfectiunea frumusetii...faptul ca actorii principali au lucrat impreuna si in alte filme (Hero) confera filmului acea atmosfera de intimitate de care are nevoie.
Wong stie cum sa filmeze. Cadrele lui sunt simple dar frumoase....totul este in perfecta armonie. Si chiar daca acest du-te-vino intre trecut prezent si viitor poate fi uneori de neinteles, este hipnotizant tocmai din cauza acestui aspect.
...sunt unele filme carora nici cele mai detaliate recenzii nu le pot face dreptate, pana nu le vezi.
asa se intampla cu 2046, care te transporta cu adevarat intr-un timp ce e totusi atemporal.
...
'all memories are traces of tears'
'love is all about timing. it's no good meeting the right person too soon or too late.'


Gillespie a facut in 2007 un film pe care majoritatea il considera comedie: Lars and the Real Girl.
nu neg faptul ca pe tot parcursul filmului razi cu lacrimi, si nu te poti opri din exclamatii de genul 'fantastic', 'incredibil' etc. chiar si posterul te duce cu gandul la o comedie.
insa rasul ala vine din alta parte.

povestea e cat se poate de verosimila: Lars e un tanar mai mult decat timid, care intr-un final o aduce acasa la fratele sau si sotia acestuia pe femeia visurilor lui. singura problema e ca fata nu e adevarata- e o sex-doll pe care Lars a comandat-o de pe Internet. Cumnata e ingrijorata pentru el, fratisu il crede dement, dar pana la urma tot orasul ii va canta in struna, pentru a-l sprijini pe acest baiat de treaba pe care toti il iubesc.
despre ce este vorba? despre ce face un om cand devine atat de singur incat nici nu mai poate sa imbratiseze o persoana? despre ce e in stare un om sa faca pentru dragoste.
filmul este de fapt o drama cu d mare.
ce conteaza ca razi?
de fapt e un fel de a plange.

Ryan Gosling in rolul principal (da stiu, tipu dupa care toate fetele suspina de cand cu The Notebook) face un rol de zile mari. e poate unul dintre cele mai bune ale sale (si mai e poate si Half Nelson)...dar nici nu-ti trebuie mult timp de gandire ca sa-ti dai seama ca tipu e bun. Stay sau Fracture pot confirma. revenind. omul asta chiar e Lars...il joaca atat de bine incat te uiti la el si ramai mut.
Emily Mortimer in rolul cumnatei e din nou cat se poate de geniala...

'Lars asked us not to wear black today. He did so to remind us that this is no ordinary funeral. We are here to celebrate Bianca's extraordinary life. From her wheelchair, Bianca reached out and touched us all, in ways we could never have imagined. She was a teacher. She was a lesson in courage. And Bianca loved us all. Especially Lars. Especially him.'