spun de la inceput ca drepturile urmatorului post nu-mi apartin mie ci lui Cata, caruia ii fac reclama....(pentru ca merita). bun, sa-ncepem:
O iubire ce nu transcede realitatea este doar fanfaronada unui spirit plictisit. Niciunde nu a existat indragostit lucid sau amor calculat. Niciunde speranta nu roade mai aprig nervii umani, nicicand durerea nimicului extrapolat nu doare mai tare. Descopera bezmetice lanturi gravitand in jurul inimii, funii ce nu se pot strange decat prin forta unei magii care nu cunoaste canon stiintific sau religios.
Urgie argotica ce absorbi intre picioare trairi si istorii, in care tarus sa te-nfig intai? {ustiul crunt al unei lumi ce-a uitat sa-si franga moartea te-nabusa, cititorule. Uitat-ai oare ca epoca Pandorei ascunde legenda Elenei? Priveste-te si canta-ti lacrima, apoi intreaba-te pe cine poti plange. Prin ceata miopiei mele zaresc siluete intunecate, reliefate prin solitudinea partenerului de pas. Mi-aduc aminte: sentimentele nu se vad, nu se fabrica, nu se pun la pastrare. Sentimentul nu este obiect de cercetare, nici motiv de blasfemie. Sentimentul joaca efemerul dans al antimateriei. Acompaniaza-l cu muzica destinului tau, dar nu-l judeca din priviri. Nu-l vinde pe tarabe putrezite, laudandu-l prin scarbavnice clisee. Rapeste-l pentru tine, pentru voi. incuie-l sub drugi titanici. Salveaza-te, salveaza-ne.
Pas cu pas m-afunde intre clopote amare. tac toate, ascultandu-se in sine. Sunt statui de simturi uitate. Vibreaza moartea-n toate si galgaie Styxul pe beton. Ma uimeste: le place-asa...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Interesanta tehnica ta... postul asta e un fel de "povestire in rama" ;)).
RăspundețiȘtergereCat despre ce a scris Cata, textul emana sensibilitate prin fiecare pixel al monitorului meu :). Imi place!