nimic nu se compara cu o combinatie buna. intre ce, nu prea mai conteaza. prea mult, adica. ca e o combinatie intre doua bauturi, alcoolice sau nu, intre haine sau accesorii; ca e o combinatie de cuvinte sau de genuri, important e sa fie o reusita. si nu toata lumea e nascuta cu acest talent. talentul combinatiilor, ha! o alta combinatie, care poate fi reusita sau nu, e intre oameni. intre doi sau mai multi. depinde cum va place menage-ul!...
eu prefer sa ma limitez la ceea ce cunosc poate, cel mai bine. combinatia in muzica. si a tot ce implica ea. sound, vers, beat, gen....you name it. si pe zi ce trece mai descopar un artist care le combina bine. asta e semn bun zic eu. ma rog, dau si de unii care sunt intr-un univers paralel, dar n-are rost sa vorbesc de ei.
nu vreau sa iasa vreun fel de recenzie din acest gand pus pe hartie, dar mi-e teama ca la asta se va ajunge.
pe oamenii de la Arctic Monkeys ii stiam mai de mult. in special pe Turner ala. dar, din diferite motive, mai mult sau mai putin bizare, nu m-a preocupat suficient sa le ascult muzica mai cu atentie. na, ca dupa aproape un an, what was meant to be, happened!
am inceput cu melodiile pe care le cunoasteam. analiza, incruntare, ricuri de expresie. vazut. ascultat. placut. am trecut la pasul urmator. albumele pe de-a-ntregul. istoria se repeta. am trecut mai departe. celalalt proect al lui Alex Turner, cu al sau amigo, Miles Kane (The Rascals). proiect numit la fel de interesant ca si maimutele: The Last Shadow Puppets. muzica astora doi impreuna seamana sufucient de mult cu AM cat sa fie foarte diferita. iar am facut riduri pe frunte.
uite astia oameni care stiu sa faca muzica!
(NB: melodia The Age Of Understatement - TLSP imi aduce aminte, intr-un mod destul de dubios, de unele cantece de la Blue Oyster Cult)
Turner are niste versuri care te lasa masca pe alocuri, care te fac sa 'roll on the floor laughing' la propriu, care te aduc in pragul disperarii (datorita perfectiunii), care te fac sa plangi, si mai gangiti-va voi la alte feeling-uri, add that to an infinite of times and you'll get a glimpse of what i'm talking bout.
ia de exemplu My Mistakes Were Made For You - TLSP, ca asta ascult momentan. te captiveaza prin sound. ca de fapt cu asta se si incepe. sound marfa deci, da? trecand prin versuri, sunt atat de frumoase, incat chiar te doare. doare doar pentru ca reflecta viata, te regasesti poate, si te fac sa te gandesti mai mult la anumite aspecte ale propriei vieti. devii un mic filosof. cam asta se intampla la majoritatea cantecelor. si daca asculti muzica asta macar 24 ore continuu, si te gandesti atent la cuvinte, te doare capul!
poate ca in subconstient esti sigur de anumite lucruri, dar poate ca nu vrei sa le accepti. si ascultand niste oameni care n-au nicio legatura cu tine, nu-i cunosti si nu te cunosc, te doare cand ei canta despre suferintele tale. sau bucurii. sau amintiri.
dar, de fapt, ii cunosti putin. tocmai prin muzica, tocmai prin faptul ca ei canta viata, ii cunosti. pentru ca si ei au trecut prin asta in viata lor (altfel de ce ar mai pune-o in versuri,nu?) si asta te leaga de ei.
in final, muzica asta face de fapt...ne leaga intre noi. ea leaga doi necunoscuti de la capete opuse ale planetei. muzica e combinatia perfecta.
in the filthiest of minds.
well the morning was complete
there were tears on the steerin whell dripping on the seat.
and the eyes were all red
you could see that we'd cried.
fake tales of san fransisco
echo through the room
more point to a wedding disco
without a bride or groom
it's ever so funny, i don't think you're special, i don't think you're cool
you're just probably alreyt, but under these lights you look beautiful.
.................................
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu